Sfânta Maria Mare, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, este prăznuită în fiecare an pe 15 august și este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin-ortodox. În lumea satului tradițional românesc, ziua era însoțită de numeroase obiceiuri și credințe, multe dintre ele păstrate din generație în generație.
În dimineața zilei de 15 august, femeile mergeau la biserică și împărțeau struguri, prune și faguri de miere. După slujbă, unele dintre ele mergeau în cimitir, unde tămâiau și îngrijeau mormintele rudelor.
Sfânta Maria Mare marca și o schimbare importantă în viața comunităților rurale. Există o vorbă populară potrivit căreia „La Sântămăria Mare, tulеsc oile la vale”, deoarece ciobanii coborau turmele de la munte. Tot în această perioadă, bărbații își schimbau pălăria cu căciula, semn că se apropia sezonul rece.
În unele zone se respectau și interdicții legate de această zi. Tradiția populară spunea că nu era bine să te scalzi în râuri după Sfânta Maria Mare și nici să dormi pe prispă sau în târnațul casei.
O altă credință era legată de plante. Fetele purtau asupra lor „năvalnic”, despre care se spunea că avea puterea de a le aduce pețitori. Totodată, dacă trandafirii înfloreau în apropierea sărbătorii, era considerat un semn că toamna va fi lungă.
În sudul țării, perioada era importantă și pentru podgorii. Se angajau „pândarii” pentru paza viilor, iar oamenii recurgeau inclusiv la practici magice despre care credeau că pot proteja recolta de păsări.
De Sfânta Maria Mare începea și sezonul nunților în satul tradițional românesc. Acesta se întindea până la începutul Postului Crăciunului. Tot în această perioadă erau organizate târguri și iarmaroace de toamnă, care adunau oameni din mai multe sate.
Intervalul dintre cele două sărbători dedicate Maicii Domnului – 15 august, Sfânta Maria Mare, și 8 septembrie, Sfânta Maria Mică – era considerat un moment potrivit pentru începerea semănăturilor de toamnă.
Tot în această perioadă erau culese ultimele plante de leac, potrivit tradițiilor populare.
Postul Sfintei Marii avea, la rândul său, o semnificație aparte pentru fetele din unele comunități. În această perioadă își coseau costume speciale, lucrate în alb, pe care urmau să le poarte la pelerinajele organizate în zilele de 14 și 15 septembrie la mănăstiri cu hramul Sfintei Maria.