Anton Pann (Antonie Pantoleon-Petroveanu) a trecut la cele veşnice în data de 2 noiembrie 1854 şi a fost înmormântat în curtea Bisericii „Sfântul Stelian” – Lucaci din Bucureşti.
Despre personalitatea marelui compozitor, a vorbit pentru Basilica.ro Constantin Răileanu, cel care de aproape două decenii promovează, prin activitatea sa, tradiţia şi cultura autentică. „Anton Pann a fost unul dintre primii intelectuali (un pionier) care au luptat pentru fiinţarea unei culturi româneşti. Era moda vremii (final de sec. 18, început de sec. 19) ca totul să aibă identitate naţională. Nu exista până atunci nici în alte state din Vest această idee. Anton Pann alege să se ocupe de culturalizarea maselor prin alcătuirea şi publicarea de versuri pe înţelesul poporului. Aceasta activitate literară a desfăşurat-o în paralel cu cea muzicală şi pedagogică, profesiile lui de bază”. „Pe lângă aspectul acesta, Anton Pann a contribuit la impunerea definitivă a limbii române în cultul creştin ortodox prin numărul mare de traduceri şi compoziţii religioase necesare serviciului divin. Alături de Macarie şi ulterior de pleiada de psalţi, Anton Pann a continuat munca de introducere a limbii române în cultul religios începută de diaconul Coresi, fraţii Greceanu, Filothei sin Agai Jipei ş.a.”, a precizat Constantin Răileanu. Legat de fizionomia compozitorului, Constantin Răileanu a precizat: „Era un om înalt, voinic, peste 180 cm (cca 190cm) cu o întindere mare a vocii din registrul de bariton până la tenor şi un timbru puternic”. Originar din oraşul bulgar Silven (pe atunci în Imperiul Otoman), Anton Pann s-a născut în jurul anilor 1796-1798 din tatăl vlah – Pandele Petrov şi mama grecoaică-Tomaida, fiind cel de-al treilea fiu al familiei. Şi-a pierdut tatăl şi apoi cei doi fraţi mai mari în război. Tomaida s-a retras cu fiul ei o vreme în Chişinau, iar apoi în Ţara Românească, la Bucureşti. O mare parte dintre compoziţiile lui Anton Pann sunt utilizate astăzi în cultul divin.
Un compozitor din vremuri demult apuse
